Creștinii marchează astăzi ajunul Crăciunului pe stil vechi

La sate, îndeosebi, sunt păstrate mult mai bine tradițiile acesteia.

Majoritatea localităților din Republica Moldova sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie. Ziua Crăciunului se
bucură de o pregătire specială încă din ziua premergătoare acestei sărbători, numită Ajunul Crăciunului, pe
6 ianuarie. La sate, îndeosebi, sunt păstrate mult mai bine tradițiile acesteia.

În Ajunul Crăciunului pe stil vechi, se pregătesc covrigi, colaci. Colacii sunt pregătiți pentru colindătorii
care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii sunt dați colindătorilor copii, colăceii sunt pentru
colindătorii mai numeroși, iar colacii vor fi ai flăcăilor și ai colindătorilor neamuri.

De asemenea, se pregătesc turtele, care se mai numesc și „scutecele Domnului", amintind de cele care au
fost folosite la nașterea Mântuitorului. Acestea sunt presărate din timp cu apă călduță, cu zahăr pisat,
amestecat cu nucă sau cu sămânță de cânepă. În seara de Ajun, stăpâna casei merge în "casa mare", așează
pe masa de sub icoană o sticlă de vin roșu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o altă farfurie cu bob,
perje (prune) fierte, iar în cele patru colțuri ale mesei câte un colac. Între cei din partea dreaptă se pune câte
un fuior de cânepă despre care, spun unii, că ar fi barba lui Moș Crăciun, potrivit volumului "Cartea de
Crăciun" de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997.

Împodobirea mesei din seara de Ajun diferă de la o zonă la alta, dar are în comun faptul că toate bucatele
sunt de post. Nimeni dintre cei ai casei nu are voie să guste până ce preotul nu binecuvântează masa, nu
gustă din felurile de mâncare și nu cinstește un pahar cu vin. La plecare, părintele ia banii de sub fața de
masă, doi colăcei și o parte din vinul din sticlă, iar dascălii poartă traistele de colaci.

Sfințirea mesei de Ajun și vestirea Nașterii Domnului este o datină veche îndeplinită de preoți și însoțitorii
acestuia. În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se ajuneze
până se ivește prima stea de seară, care amintește de steaua observată de magii de la Răsărit. Până atunci
nu trebuie să se mănânce nimic și astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc și va fi mai demn pentru
Sfânta Împărtășanie.

În seara lui Ajun, stăpânii caselor au datoria să adune de prin sat toate lucrurile împrumutate pentru că
locul lor este acasă. De asemenea, fetele nemăritate roagă mamele să-l determine pe preot să zăbovească
un timp pe laiță și să mănânce câte ceva, ca astfel pețitorii lor să nu întârzie. Femeia care se ocupă de
colacii pentru Crăciun se duce în grădină sau în livadă și cu mâinile pline de aluat spune: „măr, astfel rodnic
să fii cum stă aluatul pe mâinile mele". Alte gospodine, după ce dau pâinea în cuptor, nu uită imediat să
spună: „cum e cuptorul, lopata plină de pâine, așa să fie copacii, pomii plini de poame".

În unele regiuni, în pregătirea Ajunului Crăciunului sunt implicați și copiii de toate vârstele, care, cu mult
timp înainte, s-au pregătit pentru a umbla cu colindatul.