…Iar eu mă plimb la ora asta prin orașul nocturn și mă simt nicicum altfel, decât OFIGHYTELNO (Radoo Boo sa ma ierte)! E trecut de ora unu, printre altele.
Alex Gurschii, pictor
Da, cititorule, anume astfel se simte sufletul meu, găzduit de un corp, născut și crescut într-o familie multinațională, copilărit la poalele străvechii cetăți Soroca, la nordul Piciorului de Plai. Anume atare sunete scoate într-una inima mea, liberă de ură, dispreț, scâncet și politizare atunci, când mai vine o clipă-alta și mă prinde pe străzile nocturne al Chișinăului.
Da, mama focului! Ia spune-mi, dragă cititorule, când te-ai simțit dumneata ultima dată fericit? Spune-mi, te rog, când ai fost copil, cu sufletul deschis, atât de deschis, încât să fie receptiv la cel mai simplu din frumosul, ce te-nconjoară? Nu ții minte? Da’ vrei să simți fericirea? Păi… Ce, naiba, te oprește? Hai sa-ți zic și eu, ce te oprește. Ești prea facebooker, mult prea I-Phoner și mult, mult prea lenos, pentru ca măcar sa încerci să simți lumea reală. Poate mai umbli la simțul cela? Sau poate eu am scăpat ceva, ce ține de modă, de vogă? Dacă aptitudinea de a savura frumusețea unui trandafir, crescut la scara blocului deja și-a pierdut din actualitate, atunci accept să fiu și eu ”înapoiat în gusturi”.
Da, omule, da! Superlumea e mult mai aproape de tine, decât te-ai obișnuit să crezi (asta ți-am spus-o, dar între noi să rămână). Când ai mai făcut o promenadă în ”nicăieri”, fiind însoțit doar de tine însuți, doar cu eul lăuntric de mână, doar în valul propriilor tale gînduri? Să vezi ce decor ai noaptea la îndemână! Străzi largi, libere de forfota zilei, ce reflectează agale ochiul galben al semafoarelor, care lasă intersecțiile în voia ta! Pe ici-colea ba se lucrează la marcaj proaspăt, ce se așterne deasupra ”zebrelor” șters. Da…Are ceva ascuns acel miros de vobsea proaspătă, împletit în aroma florilor de tei, când îl tragi cu forță-n piept pe prospețimea nopții de vară! Ba se aude vuiet îndelung al unei autospeciale bostănii, care, rotindu-și peria, dosită undeva pe sub burta metalică, se asortează perfect cu rochița uneia din fetele, care (ca să vezi!) s-au pornit ”cu bradul” și cu noaptea să-și caute și ele un strop de fericire, pierdută de cineva, pesemne, anume pentru ele la o tejghea de cafenea. Of, mamă! Tot romantic m-or duce cu orașul ăsta!
Da, dragul meu filolog și retor! Ai observat bine, ce-ai observat. Aici, în textul meu, îndrăznesc să folosesc cuvinte, care nu există. Dar oare nu sunt ele înțelese pentru tine? Hai las-o naibii, dacă spui că nu-i așa! Nu neg faptul: alea, unele anterioare nu există, de iure. Dar fii bun și confirmă una: au ele, deocheatele, și sens și mesaj. Uneori, ba chiar adesea, în goana după formă ca la patru ace, tu treci cu vederea peste conținut, peste esență, peste sens. Iar unde vrei tu să culegi sens? Acasă, la monitor? Stai bine, că nu mai găsești tu acolo nimic, decât rezultatul digerării interpretărilor altor, hm… navigatori.
Deci, da, cititorule! Afară după sens! La plimbare noaptea în nicăieri! Savurează fericirea în ce e simplu, că nu te costă nimic, decât un zâmbet din senin și o mică victorie al fundului asupra atracției fotoliere!
Related
Share this!
