Stătea cuminte acest vis, rătăcit undeva într-o valiză a istorioarelor demult uitate, când în una din zile, echipa ”Codobelc” mi-a lansat o invitație tentantă în lumea copilăriei:” Vino la noi! Îți realizăm visul prin fotografie și grafică!”
Xenia Bugneac, jurnalist
Am stat să analizez ce vis neîmplinit am. Agitată, răscoleam prin amintirile din copilărie și atunci, mi-a răsunat în minte primul sunet al clopoțelului pe care l-am dat, pășind pragul școlii pentru prima oara, ca mai apoi, să-mi amintesc Școala de muzică din incinta Palatului Feroviarilor, pe care am frecventat-o în clasele primare.
Eram îndrăgostită la propriu de acordeon și de sunetul lui, a fost dragoste la prima vedere. Și azi mi-au rămas în memorie primele note muzicale care mi s-au predat atunci.
Cântam, eram tentată să o fac, căci bunelul, care era Dascal la biserica din localitate, se mândrea cu talentul meu, astfel, cântam în fața prietenilor lui, fiind remunerată.
Așa s-au depănat amintirile acordeonului care întârzia să vină, deoarece acesta neapărat trebuia sa fie de marcă, nu unul oarecare!
Era o raritate în magazinele specializate, în anii ’90, dar și o scuză a parinților care nu-mi împărtășeau marea dorință de a cânta și a studia acest instrument, luând-o drept un capriciu al unui copil.
Trecut-au ani, acordeonul de brand german așa și nu a ajuns la destinație, lăsându-se prea mult așteptat, încât alte priorități i-au luat locul. Acum îmi amintesc de el cu nostalgie și ironie, ca de-o primă dragoste-a mea.
Ador acest instrument muzical și sunetul lui, ce curge cu atâta pasiune și dor de trecut, de copilaria mea captivată de magicul acordeon.
Related
Share this!
