Micuță, firavă, delicată, inteligentă și extrem de frumoasă e intervievata mea. Ilinca Avram m-a fascinat prin felul ei de a fi, e un adevărat om de televiziune, o fată despre care ai spune că vine din poveștile copilăriei noastre, un adevărat boț de aur.
Ilinca, fiind o fire foarte și foarte vorbăreață, m-a încântat cu răspunsurile date, iar discuția noastră devenise una foarte și foarte prietenoasă și extrem de familiară.
Nicoletta Sergentu: - Peste tot ești întrebată cum e să reziști în jungla numită televiziune. Întrebarea mea este: “ Care junglă e mai periculoasă? Unde e mai greu de rezistat, la noi în Republica Moldova sau în România?”
Ilinca Avram: -București nu este un oraș străin pentru mine. Am stat aici o perioadă, 5 ani în urmă. Îmi doream foarte mult să revin și visul meu a devenit realitate. Nu mi-a fost greu, pentru că mama mea petrecea o mare parte a timpului aici. Și atunci mi-a fost ușor, pentru că am venit să stau cu ea, nu eram singură, am mulți prieteni aici. Astfel, nu pot să spun că mi-a fost greu.
Dacă ești tu însăți și stii să pui piciorul în prag, atunci când este nevoie, lumea o să te respecte. Trebuie să știi să te abții de la comentarii atunci când e nevoie, dar și să-ți impui punctul de vedere, dacă circumstanțele cer asta.
Dacă are cineva să te iubească, te iubește așa cum ești, și cu plusuri și cu minusuri, nu te iubește pentru ceea ce crede că vei fi cândva, ci pentru ceea ce ești la moment.
N S: - Să înțeleg că în Chișinău ți-a fost mult mai ușor. Dar cum făceai față criticii?
I A: - În perioada când eram la tv? Apropo, ziceai că în Chișinău îmi era mai ușor;
Nu, în Chișinău nu îmi era mai ușor, îmi era la fel, doar că acolo erau unele chestii care nu îmi plăceau, aici sunt alte chestii care nu îmi plac. Oriunde ești trebuie să vezi partea plină a paharului. Și acolo mi-a fost bine, și aici îmi este bine, nu o să stau să-mi plâng de milă că nu-mi e bine și nu mi-a fost bine acolo, de aia am plecat. Nu, nu am plecat că acolo nu mi-a fost bine, am plecat pentru că am vrut altceva. Criticile trebuie să ți le asumi. Întotdeauna accept criticile de la oamenii de la care am ce învăța și mai ales atunci când sunt spuse din afecțiune și nu din răutate.
N S: - Cât timp ți-a luat ca sa îti faci imunitatea asta?
I A: - Destul de repede, vreo câteva săptămâni sau chiar câteva zile.
N S: - Singură sau ajutată de cineva?
I A: - Normal că am fost susținută de prieteni, de familie, de colegi, de parinți, etc.
N S: - Ți-a fost mai ușor la radio sau la tv? Unde te regăsești cel mai bine?
I A: - În tv mă regăsesc, întotdeauna am zis asta, nu spun că radio nu mi-a plăcut, radioul pentru mine a fost o salvare. O salvare din punct de vedere emoțional, mintal, fizic, din toate punctele de vedere. Am făcut-o din capriciu, dar capriciul ăsta al meu parcă a fost o intuiție. Sunt om de televiziune. Eu gândesc vizual, nu gândesc auditiv.
N S: - Dat fiind faptul că deja ai o perioadă locuită aici, spune-mi te rog frumos, ce deosebiri mai profunde ai observat dintre lumea de aici și de acolo?
I A: - Sunt mai liberi oamenii de aici, au mai multă grijă de sine, vor totuși să arate mai bine. Lumea de aici preferă mai degrabă să își pună o pereche de blugi și o camașă albă decât să inventeze roata din nou și să arate ridicol.
N S: - Uite ai scos și o piesa. Vroiam să te întreb referitor la domeniul acesta muzical, am am impresia că la noi artiștii stagneaza un pic, la noi se bazeaza pe nunți și cumătrii, nu vor să evolueze... Tu ce crezi?
I A: - Daca nu ar merge la nunți și cumătrii, atunci de unde să ia bani să trăiască? Concertele sunt plătite extrem de prost, asta în cazul în care nu sunt concerte de caritate la care artiștii paticipă gratis. E frumos să ajuti pe cineva, dar cine face caritate pentru artiști? De ce ne plângem că ei cânta la petreceri, când tot noi îi chemam?
N S: - Uite ca să evolueze, crezi ca mass media ar fi o salvare?
I A: - Cred că ar trebui mai multe proiecte în care să fie implicați nu doar interpreții, dar și actorii. De ce preferăm să promovăm fetițe în mini fustițe? A facut acea fată care își zice interpretă mai mult decât un actor al unui teatru? Ceva timp în urmă eram mândră că televiziunea din Republica Moldova nu se compară cu cea din România, unde este plin de silicoane și scandaluri sexuale. Din păcate încep să cred că în scurt timp o să fie și în Moldova așa. Iar pentru mine, scuza „Așa cere publicul” nu este tare credibilă.
N S: - Uite, cineva mi-a zis din Moldova că, un jurnalist care lucrează cu vedetele ar trebui tot timpul sa îl scoată într-o imagine bună. Tu ce părere ai?
I A: - Un jurnalist care se respectă o să spună adevărul. Poate fi spus într-o formă mai voalată, dar totuși să fie adevărat.
N S: - Dacă e să ne aducem aminte de perioada când erai la matinal, cum te motivai să ajungi în fiecare dimineață la tv? Sunt sigură că aveai stări de lene etc, ca și oricare om.
I A: - Indiferent de starea ta lăuntrică atunci când auzi în căști 3,2,1 și au pornit genericul, ai uitat tot, dar absolut tot, și fără ca să vrei nu e ceva care tu controlezi și tu realizezi. În momentul în care ți-a pornit camera, tu gata ești alt om.
N S: - Tu tot timpul ai avut o siluetă perfectă sau ai ținut/ții diete?
I A: - Da, și acuma țin dietă, vezi că beau limonadă, și trebuie să mai slăbesc la 43 kg ale mele, măcar 1- 2kg ca să arăt perfectă... (râde Ilinca). Nu, glumesc, nu am ținut dieta niciodată, aș ține dieta doar ca să mă îngraș. Sunt zile în care manânc puțin, că nu îmi e foame, gen de 2-3 ori, asta înseamnă puțin, sunt zile în care manânc mult de vreo 7 ori pe zi, la fiecare 2 ore mi se face foame.
N S: - Spune-mi te rog frumos, ai recurge la bisturiu?
I A: - Când o am pe mama mea, Doamne ferește, sigur că nu. Pentru ce să recurg la bisturiu, când o am pe mama, care a inventat scultoplastia?
N S: - Da ce părere ai despre frumusețea bărbaților și a femeilor cu ajutorul bisturiului?
I A: - Eu aș recomanda scultoplastia! Nu am nimic împotriva oamenilor care o fac, eu sunt sigură că cei care o fac încă nu au auzit de sculptoplastie, în momentul în care o să audă, o sa renunțe la ideea de bisturiu.
N S: - Spre sfârșit spune-mi cartea, piesa și un gând bun care îți vine acum în cap?
I A: - Cartea mea preferată: „Îndrăgostită de Massai”. Piesa: „Haide baby”, pentru că este piesa mea și ¨Insight¨ Nino Katamadze. Gând bun: ,,Zâmbiți, uitați-vă în oglindă și zâmbiți, iar când vedeți un om pe stradă care stă puțin mai trist ziceți-i un cuvânt bun”.
Jurnalist: Nicoletta Sergentu
Fotografii din arhiva personală Ilinca Avram
Related
Share this!
