Xenia Bugneac – Istoria unui acordeon

Xenia Bugneac – Istoria unui acordeon

Stătea cuminte acest vis, rătăcit undeva într-o valiză a istorioarelor demult uitate, când în una din zile, echipa ”Codobelc” mi-a lansat o invitație tentantă în lumea copilăriei:Vino la noi! Îți realizăm visul prin fotografie și grafică!”

 

Xenia Bugneac, jurnalist

Foto 1

 

Am stat să analizez ce vis neîmplinit am. Agitată, răscoleam prin amintirile din copilărie și atunci, mi-a răsunat în minte primul sunet al clopoțelului pe care l-am dat, pășind pragul școlii pentru prima oara, ca mai apoi, să-mi amintesc Școala de muzică din incinta Palatului Feroviarilor, pe care am frecventat-o în clasele primare.

Eram îndrăgostită la propriu de acordeon și de sunetul lui, a fost dragoste la prima vedere. Și azi mi-au rămas în memorie primele note muzicale care mi s-au predat atunci.

Foto 2

 

Cântam, eram tentată să o fac, căci bunelul, care era Dascal la biserica din localitate, se mândrea cu talentul meu, astfel, cântam în fața prietenilor lui, fiind remunerată.

Așa s-au depănat amintirile acordeonului care întârzia să vină, deoarece acesta neapărat trebuia sa fie de marcă, nu unul oarecare!

Era o raritate în magazinele specializate, în anii ’90, dar și o scuză a parinților care nu-mi împărtășeau marea dorință de a cânta și a studia acest instrument, luând-o drept un capriciu al unui copil.

Foto 3

Trecut-au ani, acordeonul de brand german așa și nu a ajuns la destinație, lăsându-se prea mult așteptat, încât alte priorități i-au luat locul. Acum îmi amintesc de el cu nostalgie și ironie, ca de-o primă dragoste-a mea.

Ador acest instrument muzical și sunetul lui, ce curge cu atâta pasiune și dor de trecut, de copilaria mea captivată de magicul acordeon.

Foto 4

Share this!

Subscribe to our RSS feed. Tweet this! StumbleUpon Reddit Digg This! Bookmark on Delicious Share on Facebook

Leave a reply

*

*

Your email address will not be published. Required fields are marked *